Desi a platit $400 000 fiscului, suma reprezentand impozitul pentru milionul de dolari primit la transferul jucatorului F. Bratu la Galatasary, Gica Popescu ar putea sa fie cercetat pentru evaziune fiscala. Departe de a-i lua partea lui GP, in fond justitia e oarba si trebuie sa-si faca datoria, totusi cateva nedumeriri rasar. Cum a ramas cu alte cazuri grele, in care s-au ratacit miliarde nu un milion. Cati din securistii care au "construit" afacerea FNI au fost prinsi pana acuma si cati bani au fost recuperati?. Cum de nu s-au sesizat bravii procurori cand, de atatea ori, pe diverse canale media cate un parlit miliardar autohton mai scapa cate o perla privind modul in care si-a "facut" averea (cred ca Sechelariu a batut recordurile in privinta asta). Sau cu mica mostenire (parca 2 miliarde) de la biata matusa din Nigeria primita de un alt afacerist, la tanc sa-si justifice omul profiturile fara taxe. Ca sa nu mai pomenim de banalele firme capusa, sistemul suveica, politicieni saraci cu rude bogate, jiji becali cu zecile de mii de dolari intr-o biata punga de plastic intr-un biet Otopeni, giovani becali si transferul lui Ilie Dumitrescu, Mutu, copos si Loteria, etc, etc.
De unde atata blandete si compasiune pe justitia noastra fata de aceste cazuri? Pai cum de unde, acesti bani au fost spalati, imprumutati, plimbati, transferati pe meleagurile noastre. Baietii implicati au trudit din greu aici, pe glia strabuna, furand de la fraierii de Ion, Vasile si Gheorghe. Ei nu si-au vandut tara, n-au plecat la cules de capsuni sau sa joace fotbal pe salarii grase in capitalismul putred. Au stat ca brazii sa infrunte tranzitia, afacerile oneroase, plictisul din Senat si din fotoliile ministeriale si federale. Jos palaria in fata lor, dragi procurori! Fiti insa vigilenti cu fotbalistii, fosti sau prezenti, care au facut bani rusinos de multi dintr-o munca penibil de usoara la cluburi necunoscute (Barcelona, Ajax, Real Madrid, Chelsea, PSV Eindhoven, etc)!
Revenind la Gica Popescu, el este un trist exemplu al ruperii de realitatea dura din tara. Greseala sa fundamentala: a considerat Universitatea Craiova neinsemnata pentru ambitiile sale si i-a intors spatele. A preferat imbarligarea cu figuri gen netoiu si becali. Fara succes, a tintit palaria de sef federal, acolo unde un biftecar uns cu toate pomezile tranzitiei pare de neinvins, din pacate. Afacerea Bratu, o noua depreciere de imagine. Dintr-un cal de rasa, a devenit o martoaga. El nu este ajuns de blestemele oltenilor, cum clama in stilul deja caracteristic Mititelu (in fond, nu Popescu este cauza caderii Stiintei, sa fim seriosi, o sa ajungem sa-i facem Alba ca Zapada pe un netoiu sau staicu). Gica Popescu este victima propriei vanitati si a cercului de interese in care a intrat. Al unui calcul prost facut. Acum vreo 10 ani, Berlusconi si-a facut o platforma politica formidabila prin clubul AC Milan. Trage si acum foloasele investitiei facute.
Popescu a recunoscut greseala majora facuta vizavi de Universitatea, clubul care l-a crescut. Dar doar atat pana acum. A venit momentul sa o si repare. Sa vedem daca are si taria de caracter pentru a face acest pas si inteligenta pentru a gasi cea mai buna modalitate de a o face. Universitatea este singura lui cale pentru reintrarea in normalitatea din care a iesit, de bunavoie, intr-un august fierbinte.